Cele mai vechi jocuri de societate. Istoria jocurilor de societate

Funcțiile jocurilor

Izvoarele istorice păstrate arată că oamenii au jucat jocuri de societate cel puțin din Egipt și Mesopotamia antică. Pe lângă încântarea pe care ne-o aduc și astăzi astfel de jocuri de masă, prin spiritul competitiv și combinația dintre pricepere și noroc pe care o speculează, ele aveau și alte funcții în trecutul îndepărtat. Unele antrenau mintea în gândirea strategică a conflictelor armate (precum jocul roman Ludus latrunculorum), altele imitau cursele, contând cine traversează mai rapid tabla de joc (Jocul regal din Ur) sau cine ajunge cu ele într-un anumit loc (Cinci Linii), iar altele simbolizau etapele călătoriei sufletului după moarte (jocul egiptean numit Senet). Se presupune că unele ajutau și la ghicirea viitorului.

Senet-ul este unul dintre cele mai vechi jocuri de societate, atestat din secolul 3 î.e.n. Tutankhamon a fost înmormântat cu patru table de senet realizate din materiale prețioase, precum lemnul de abanos și fildeșul.

Jocuri de ieri și de azi

Jocuri precum țintar, moară, table sau șah au cu siguranță strămoși antici, atestați între secolele 3 î.e.n și 6 e.n. Chiar dacă regulile și forma li s-au modificat în timp și spațiu, spiritul lor rămâne recognoscibil. Alte jocuri însă au dispărut, precum egipteanul Mehen, cu o tablă în formă de spirală, sau aztecul Patolli, cu tablă în formă de cruce cu brațe foarte lungi.

Se pare că jocul numit Mehen a fost popular în Egipt din jurul anului 3000 î.e.n. până în aproximativ 2300 î.e.n. Era un joc de tip cursă, obiectivul fiind mutarea pieselor de-a lungul traseului în formă de șarpe, de la coadă spre cap. Table de joc spiralice au fost găsite exclusiv în morminte, ceea ce sugerează că jocul simboliza călătoria sufletului prin lumea de dincolo, traversând corpul zeului Mehen pentru a renaște în viața de apoi din capul șarpelui, unde se putea uni cu Ra, zeul soarelui.

Patima jocului

Multe jocuri încingeau spiritele, mai ales în combinație cu consumul de alcool. La Pompeii, de exemplu, se păstrează o frescă în care proprietarul unui local pare să poftească afară doi jucători. Deseori se paria pe rezultat, în bani sau, în cazul celor mai pătimași, pe libertatea personală (sau a membrilor familiei!), pierderea echivalând cu vânzarea în sclavie. În culturile Mezoamericane, pierderea unei partide de Patolli putea duce chiar la sacrificarea rituală a jucătorului care pariase cu viața.

jucatori la Pompeii — Sursa imaginii: GetArchive

Jucători

Știm că jucau toate categoriile sociale, de la elite (care foloseau table și piese de joc din materiale prețioase, atent manufacturate, așa cum sunt cele descoperite arheologic), la oamenii simpli, care incizau jocurile pe unde apucau, pe mese, pe jos sau pe treptele monumentelor publice, și foloseau drept pioni pietre sau cioburi ceramice. Jucau atât adulții, cât și copiii, aceștia din urmă (mai ales băieții, desigur) fiind încurajați să își dezvolte astfel gândirea strategică și răbdarea.

Reconstituirea jocurilor antice

Regulile de joc sunt deseori reconstituite aproximativ, căci în cele mai multe instanțe se păstrează doar table și piese de joc, reprezentări sau vagi referințe literare (autorii presupuneau că toată lumea știa cum se joacă astfel de jocuri). O excepție o constituie Jocul regal din Ur, ale cărui reguli s-au păstrat notate pe câteva tăblițe cuneiforme, traduse la British Museum în anii 1980.

Am reconstituit câteva dintre cele mai populare dintre aceste jocuri. Dacă vreți să le încercați, le găsiți în categoria Replici istorice.

Jocul celor 12 semne

S-au descoperit arheologic mai multe table de joc din piatră pentru Ludus Duodecim Scriptorum, Jocul celor 12 Semne, strămoșul tablelor de astăzi.

Unele au trei șiruri de casete goale, dar cele mai multe au litere sau cuvinte. În cazul tablelor cu cuvinte, mesajele sunt variate, de la propagandă romană la … lista mâncărurilor pentru cină.

Cea mai revelatoare variantă, care indică direcția probabilă în care piesele traversau tabla de joc, este marcată cu grupaje de litere: AAA, BBB, CCC, DDD. Regula definitorie a jocului este și rămâne posibilitatea capturării unei piese a adversarului rămasă singură și întoarcerea ei la start.

Pentru simplitate, reconstituirea noastră folosește dreptunghiuri, dar tabla este din piele, pentru portabilitate și conveniență.

Țintarul

Denumirea antică a acestui joc nu se cunoaște, dar după numărul mare de variante descoperite (cu două, trei sau mai multe pătrate concentrice, cu diagonale marcate sau nu) într-o arie geografică mare și un interval cronologic considerabil, era un joc extrem de popular și versatil.

Mișcarea specifică este eliminarea unei piese de-a adversarului la formarea unei ”mori” sau ”car”, un șir de trei piese în linie dreaptă.

Am reconstituit atât o variantă simplă de țintar, cu două pătrate și 16 intersecții, cât și varianta cea mai obișnuită, cea cu trei pătrate concentrice și 24 de intersecții (la care puteți încerca să mutați și pe diagonale, așa cum se făcea uneori în trecut).

Jocul regal din Ur

Datorită unei tăblițe cuneiforme aparent modeste, tradusă în anii 1980, experții au reușit să obțină un set detaliat de instrucțiuni pentru Jocul Regal din Ur, cunoscut și sub numele de Jocul celor Douăzeci de Pătrate. Iar table de joc vechi de aproximativ 4.500 de ani care se potriveau instrucțiunilor au apărut în timpul săpăturilor arheologice efectuate la Cimitirul Regal al orașului antic Ur, din Mesopotamia. Arheologii au descoperit de atunci peste 100 de exemple ale acestui joc în diverse locații, inclusiv în Irak, Iran, Israel, Siria, Iordania, Egipt, Turcia, Cipru și Creta.

Una dintre cele cinci table de joc descoperite de Sir Leonard Woolley în Cimitirul Regal de la Ur se află în prezent în colecția British Museum, realizată din lemn inscrustat cu sidef. Obiectivul jocului este să parcurgi traseul de pe tablă și să scoți toate piesele proprii înaintea adversarului, dând cu trei zaruri deodată. La fel ca tablele, jocul combină elemente de strategie și noroc.

Am încercat să reproducem în piele decorul spectaculos al tablei originale de la British Museum. Varianta noastră are astfel avantajul de a putea fi rulată și transportată cu ușurință. Piesele de joc sunt din sticlă iar zarurile, cu trei laturi goale și trei laturi decorate, sunt dint lemn.

Cinci Linii

Jocul Cinci Linii, derivat din grecescul Pente Grammai, este un joc de strategie pentru doi jucători, format din 10 piese sau pietre (fiecare jucător având 5 de aceeași culoare), un zar și tabla de joc. Tabla grecească avea doar cinci linii perpendiculare pe o linie centrală, de unde și numele, însă versiunea romană, mai simplificată, include cinci rânduri de pătrate care flanchează linia centrală.

Ajax și Ahile jucând Cinci Linii, detaliu de pe un vas pictat de la începutul secolului al V-lea î.e.n. de la Musées Royaux d’Art et d’Histoire, Bruxelles.

Noi am ales din nou materialele organice pentru a reproduce jocul, în varianta lui romană, mai ușoară: tablă din piele pirogravată, piesele din sticlă și zarul din lemn.

Rota

Jocul pe care îl numim astăzi Rota (Roata) sau Moară, al cărui nume original antic rămâne necunoscut, a fost unul dintre cele mai populare jocuri de strategie din Imperiul Roman. Table de Rota au fost descoperite în număr mare, multe dintre ele gravate în piatră, inclusiv în forurile capitalei Roma. Este o variantă de X și O care necesită multă atenție și multă strategie. Am ales tot piele și sticlă pentru a reface acest joc care a supraviețuit mii de ani.