Moda cabinetelor de curiozități a apărut în perioada renascentistă, în secolul al XVI-lea, devenind un fenomen specific european. A proliferat în epoca barocă şi a supraviețuit chiar până în secolul al XIX-lea, când obiectele din astfel de cabinete au fost dispersate în cadrul muzeelor specializate, stând la baza multor colecții publice de astăzi.
Ele erau cunoscute sub mai multe denumiri:
- Cabinet de Curiozități (Wunderkammer)
- Cabinet de artă (Kunstkammer, Kunstkabinett)
- Dulap de curiozități (varianta în miniatură produsă pentru nobilime – Kunstschrank)
- Cameră de artă și natură (Kunst und Naturkammer) etc.
Colecționarii publicau uneori prezentări sau cataloage ale cabinetelor lor pe care le numeau Muzee. Denumirea este de tradiție antică, referindu-se la templele celor nouă muze, divinățile tutelare ale artelor și științelor. Cel mai cunoscut era Museion-ul din cadrul universității din Alexandria, care funcționa ca centru de cercetare alături de celebra bibliotecă.
Denumirea se leagă și de numele piesei specifice de mobilier (cabinetul) în care erau expuse diverse obiecte. Cabinetele erau dulapuri cu rafturi şi sertare, închise cu uşi, deseori imitând forme arhitecturale, care au apărut iniţial în Italia renascentistă. Unele cabinete aveau sertare secrete, tocmai pentru a spori bucuria descoperirii obiectelor din interior.
